Quantcast
Channel: Mirela Pete. Blog » Jean-Claude Ellena
Viewing all articles
Browse latest Browse all 2

Aroma ceaiului tău, parfumul ceaiului meu

0
0

De ce bem ceai? Nu includ aici infuziile din plante medicinale şi sper că , exceptând beneficiile incontestabile ale acestor panacee aproape universale, sunteţi de acord cu mine că un ceai, în accepţiunea estetică şi socială  a cuvântului, înseamnă mai mult decât o plantă câmpenească infuzată şi băută ca să alunge răcelile de sezon sau alte beteşuguri. Pe când desenam azi noapte o ilustraţie la o cărticică dragă mie,  am simţit o aromă de ceai. Casa era tăcută, ai mei dormeau, dar parfumul ceaiului stăpânea aproape fiecare colţişor. Aşa că, fără să-mi mai pun întrebări aiurea, am purces la meşterirea unui ceai fantastic, puternic răspânditor de ireale arome, prietenos şi plin de bune intenţii.  Acum, în zori, aroma lui încă se simte dulce şi condimentată. Mă inhib brusc: e o mare responsabilitate când aroma unui ceai are o asemenea savoare. Cred că n-ai cum să scrii atât de frumos despre ceva atât de perfect ca ceaiul bun. Încerc, hai să încerc!
Primul ceai de care îmi amintesc- şi aici repet ideea cu infuziile de plante medicinale, care se exclud din articolul meu-, a fost preparat de tatăl meu într-o după amiază de iarnă, demult, când tata era. şi era tânăr,  iar eu eram copil. Adusese din URSS o cutie metalică, frumoasă, plină cu frunze negre, uscate şi fermecător parfumate,  de ceai rusesc. Revăd simplitatea ritualică a gesturilor clare, din care nu lipsea fierberea apei într-un ceainic emailat cu capac, pe o sobă clasică cu patru ochiuri, pregătirea ceştilor cu farfurioară, frumoase, cu desene baroce şi liniuţă aurie, turnarea apei clocotite peste frunzuliţele parfumate divin, amestecarea cu o linguriţă fină. Mi-am pus mult zahăr, încă nu trăiam epoca ceaiului fără adaosuri, apoi am adăugat o feliuţă de lămâie şi am savurat pentru prima oară în viaţa mea un ceai adevărat! Pănă atunci îl băusem aşa, că era acolo, dar atunci m-am concentrat asupra miresmei pline, puternice, asupra gustului mai bun decât orice băutură, asupra culorii care, din arămiu a devenit brun roşcat, ca să rămână, în final, aproape cafeniu-violet, o culoarea nobilă, adâncă, nocturnă.
Eram la o petrecere în casa unor prieteni de familie, locuitori ai unei case mari, frumoase şi pline de lucruri de artă. O mare veselie a cuprins mesenii la servirea ceaiului dintr-un samovar uriaş. Plin de poveşti ruseşti, acompaniate de filigranuri aurii, samovarul bolborosea şi descânta, răspândind aburi parfumaţi. Ni s-a turnat ceai firebinte şi proaspăt, incluisv nouă, copiilor, un ceai aproape negru,tare şi cu efect imediat. O primă impresie de binefăcătoare căldură şi moleşeală plăcută şi gata: am devenit vorbăreţi, veseli, plini de energie. Mai târziu am aflat că asta se datorează efectului produs de teină, asemănător cu al frunzelor de cola şi cu cafeina.

Vocabularul nostru zilnic de nume de ceai nu se poate opri la ceai negru, samovar,teină. Şi atunci vagabondăm, fără țintă, între denumiri citite în meniurile ceainăriilor, pierduți în reverie, ajungând să bem ceai de dragul ceaiului!
Ce înseamnă ceremonia ceaiului în Japonia? În esență, ceremonia ceaiului reprezintă expresia sintetică a aspectelor fundamentale ale culturii japoneze, iar esența ceremoniei ceaiului este armonia. Fiecare mișcare și fiecare componentă a acestui ceremonial sunt studiate pentru a crea imaginea serenității absolute.
Iată că  ne-am îmbogăţit vocabularul de ceai cu ceai verde, ceai alb -cel care aminteşte de China imperială, fiind rezervat nobililor. Sau cu ceai oolong, numit și Wulongm de culoare turcoaz. Este un ceai semi-fermentat. Mai parfumate, mai dulci, mai puțin bogate în teină decât ceaiurile verzi, ceaiurile oolong sunt  nişte delicii.Pentru o cromatică variată, încercaţi şi ceaiul rooibos, făcut dintr-o plantă  din sudul Africii, înrudită cu planta clasică de ceai. Din frunzele tufei uscate la soare se obţine un ceai auriu cu o uşoară aromă de portocale şi caramel. Nu are teină!
Ţările ceaiului sunt China, India, Japonia, Malaysia, Sri Lanka, Turcia, Iran, Ceylon, Georgia…Iar cele în care se bea ceai adus de acolo sunt Anglia, Irlanda, Rusia, Olanda  şi întreaga lume. Irlanda e ţara în care se bea cel mai mult ceai, toţi irlandezii beau până la patru ceşti pe zi, preferatele fiind Darjeeling şi Assam. Mă număr şi eu printre marii băutori de ceai bun, parfumat, am vreo 50 de sortimente pe care le-am încercat şi le-am bifat, aşa că sunt de-a ceaiului, chiar dacă îmi place şi cafeaua. Să nu uităm că într-o zi toridă de vară, un  pahar de ceai rece, cu lămâie şi gheaţă, are efect răcăritor, dar la fel de răcoritor e şi ceaiul fierbinte, susţin englezii şi indienii, care ne-au învăţat că, paradoxal, vom reuşi să reducem cu ajutorul unei ceşti de ceai negru sau verde, băut cât de cald,  temperatura corpului, pe caniculă.
Şi dacă nimic nu încălzeşte mai mult decât un ceai, iarna, şi nimic nu răcoreşte mai mult decat un ceai, vara, fie el verde, alb, roşu “rooibos” sau albastrul “oolong” – parfumierii s-au hotărât să ne ofere câte o ceaşcă din cel mai parfumat ceai, sub forma unor foarte reuşite parfumuri,  revigorante şi seducătoare.
Aroma  vivace şi puternică a ceaiului Assam, un amestec negru şi parfumat, produs in regiunea Assam din nordul Indiei, inundă intelectual librăria Cărtureşti, unde citesc ceva şi-mi aştept ceaiul, servit cu artă. Cultivat pe o câmpie tropicală şi umedă Assam are frunzele de o culoare prefrată şi dragă mie, maroniu-aurie către oranj. Ceaiurile si amestecurile Assam, ca “English breakfast tea”, “Irish breakfast tea” sau “Scottish breakfast Tea” au cel mai frumos parfum, alături de ceaiul Darjeeling , şampania ceaiurilor! Ceai negru Darjeeling, cules din prima recoltă este acel ceai de lux, cu personalitate şi aromă deosebită . Darjeeling  este o regiune din India, situată pe versanţii Himalayei şi înseamnă “ţinutul furtunilor”, iar grădinile în care se cultivă ceaiul se află la o altitudine între 1000-2000 m.  Aici plouă mult, iar vara, când este foarte cald, se instalează bruma de dimineaţă până seară . Această particularitate meteorologică a regiunii acţionează asupra gustului specific al ceaiului Darjeeling.
Iată ce vă recomand eu: Darjeeling First Flush Quince Blend, Darjeeling Second Flush Blend, ceai negru Darjeeling deosebit, extrem de aromat, cu un gust desăvârşit, dar şi Green Darjeeling Dhaja, ceai ver de calitate superioară, cules de la vârful plantei, de culoare galben pai şi cu aromă proaspată şi fructată.
Ador şi anumite ceaiuri din flori, cum este cel de iasomie şi renumitul ceai marocan de trandafiri.
Un parfum rarisim, cum este cel al ceaiului bun, nu putea rămâne ignorat de parfumieri. Revigorante şi răcoroase, sau aromate şi relaxante, parfumurile cu aromă de ceai sunt destinate mai ales verii, dar au şi câteva adrese pentru iernile la gura sobei, când aroma scorţişoarei, a cuişoarelor sau coriandrului încălzesc narativ atmosfera, îndemnând la meditaţie sau poveste.
Casa Bvlgari realizează în 1992 minunatul Eau Parfumée au Thé Vert. Artistul parfumier Jean Claude Ellena vrăjeşte notele de ceai verde, cardamom, coriandru, piper, trandafir, cu cele fresh de bergamotă, flori de portocal, aşezându-le în faguri de ceară de albine, cu boabe de tonka amărui. Mirific!
Bvlgari recomandă, ca alternativă pentru Thé Vert, nu mai puţin minunatul Eau Parfumée au Thé Blanc, făcând şi din ceaiul alb, vedetă! Generos şi elegant, expresiv şi argintiu, acest parfum răspândeşte atât de categoric efluvii de ceai alb, pudră de orez şi floare de bumbac, încât pare un imn adus naturii strălucitoare. Mă gândesc că, dacă m-aş parfuma cu câteva picături de ceai concentrat de cea mai bună calitate, acel Chinese White Imperial, aş obţine un efect asemănător. De reţinut şi de folosit. Ca note, se remarcă ceaiul alb, frunzele de artemisia, piperul, floarea de bumbac, orezul, moscul şi ambra gri.
De la eleganta Casă Bvlgari, haideţi să facem o plimbare la mai accesibila casă grecească Korres,  care a lansat parfumuri inspirate din aroma ceaiului alb, un ceai nobil,  rezervat cândva , cum spuneam, aristocraţilor Chinei Imperiale. A apărut astfel  femininul White Tea Bergamot Freesia, un parfum cu arome de ceai alb şi citrice, împreună cu masculinul Vetiver Root Green Tea Cedarwood.  Ambele parfumuri sunt răcoroase.
L’Occitane en Provence ne oferă o intreagă serie cu puternice arome de ceai verde. Remarcabile sunt Thé Vert si Thé Vert au Jasmine, excelente pentru o zi toridă de vară.
Şi poate pentru că mie îmi place foarte mult , vă recomand şi Elizabeth Arden Green Tea, un parfum-ceai verde, matinal, răcoros, citric, ambrat, moscat, mentolat, servit cu garofiţe şi flori proaspete de iasomie. O adevărată încântare.
Şi sigur pentru că e iarnă deja, a nins pe la munte, iar afară e frig, iată un parfum despre care am mai vorbit, dar care, fiind parcă al ceaiului negru şi afumat spirit, se cere  readus în atenţie, fiind cel mai cald şi încăzitor parfum cu aromă de ceai.
Parfumul ceaiului, care ne face să visăm, realitatea care ne obligă să observăm sau să  ne imaginăm, ca să rămânem ascultând și inspirând aroma frunzele foșnitoare, combinată ireal cu propriul parfum Tea for Two de L’Artisan Parfumeur. Bogat, afumat, din ceai negru cu ghimbir, vanilie şi  scorţişoară, fierbinte şi mielat, bine condimentat cu anason stelat, uşor ambrat, asortat cu o tuşă de tabac brun auriu…yummy. Un deliciu cu miere, un regal irezistibil oferit de  frumoasa parfumieră Olivia Giacobetti, care te va cuceri ca plimbarea însăşi.  Bogăţia acestui Tea for Two ne face să visăm, să atragem sau să fim atrași.  Mai ales că e unisex, îl porţi şi tu, şi el! Ambrele dulci, ceaiurile afumate şi tari  care prevestesc iarna și focul ademenitor din uitatele sobe de teracotă… Ceştile aburinde care te încălzesc, sfidând ploile reci, încălzind atmosfera şi învăluindu-te în  parfum, lângă focul muzical din şeminee sau lângă un calorifer bine încălzit, cu o pătură moale pe genunchi, citind despre zăpezi şi seri geroase. Dar asta va fi o altă poveste parfumată.

 

 

 

 

Au mai scris la această temă:
(linkurile):
Mirela
http://mirelapete.dexign.ro/2011/11/aroma-ceaiului-tau-parfumul-ceaiului-meu-poveste-parfumata/
Shayna
http://lunapatrata.wordpress.com/2011/11/11/fantezie-la-un-ceai/
Sara
http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/11/parfumul-ceaiului-preferat.html
Gabi
http://g1b2i3.wordpress.com/2011/11/12/poveste-parfumata-ceaiul-de-la-ora-5/
Gabi123
http://g1b2i3.wordpress.com/2009/09/01/saptamana-japoneza-si-despre-ritualul-ceremoniei-ceaiului/
Lili
http://innerspacejournal.wordpress.com/2011/11/12/ceaiul-poveste-parfumata/
Lolita
http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2011/11/aroma-ceaiului-parfum-de-poveste.html
Gabriela Elena
http://gabryellehelen.wordpress.com/2011/11/12/viata-este-ca-o-ceasca-de-ceai-poveste-parfumata/
Max Peter
http://romanianstampnews.blogspot.com/2011/11/poveste-parfumata-aroma-unei-cesti-de.html
Alina
http://pauza-de-ceai.blogspot.com/2011/11/parfum-cu-aroma-de-ceai.html.
Rokssana
https://rokssana.wordpress.com/2011/02/03/povestea-ceaiului/
Vania

http://ivanuska.wordpress.com/2011/11/12/samovar/
Luna Pătrată

http://lunapatrata.wordpress.com/2011/11/12/legendele-ceaiului/
Rokssana (2)

“Bem ceai pentru a uita tumultul lumii ce ne inconjoara” T’ien Yieng, poet chinez.
Ceaiurile afumate (Lapsang / Souchong)
Cu stangacie numite de multi consumatori „ceaiuri din China”, ele nu reprezinta decat o mica parte din productia nationala.Acestea sunt ceaiuri negre constituite din frunze mari, situate mai jos pe planta de ceai (Souchong) afumate la un foc de radacini de molizi, slabe in teina. Lapsang inseamna “varietate afumata”
Dupa cum spune legenda, totul a inceput in China la inceputul dinastiei Qing(1644-1911) in muntii Wuyi in Fujian.O trupa a armatei imperiale, cu manevre prin regiune, a locuit intr-o manufactura de ceai. Jenat de aceasta prezenta si cu lucrul intarziat, plantatorul a avut atunci ideea de a aprinde focuri cu molizi (pin chinezesc) ca sa accelereze prelucrarea frunzelor proaspete care se acumulasera. Astfel au luat nastere aceste noi savori, atat de particulare si atat de delicate: cele ale ceaiului afumat.
In prezent, frunzele de ceai destinate producerii ceaiului afumat, sunt vestejite, oxidate si uscate in asa numitele “smoke houses” (afumatorii); constructii speciale unde toate aceste procedee au loc pe o platforma construita deasupra cuptoarelor unde ard focuri cu lemn de molid, a carui coaja a fost indepartata, in acest fel fumul va conferi frunzelor o aroma delicata si usor parfumata cu miros de molid.”

CARMEN
http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/11/ceaiul-aroma-si-visare.html
Aliceee
http://aliceee-traveler.blogspot.com/2011/11/cum-sa-faceti-ceai-marocan.html

 


Viewing all articles
Browse latest Browse all 2

Latest Images

Trending Articles